Las-o-n păpuşoi

Trilogia agăţatului (1)

2012-01-28T01:42:00.004+02:00

Gândurile unei piţipoance.

Am 22 de ani, bacu’ .. o să-l iau, bani n-am, frumoasă nu prea sunt, lucrez la kfc, prieten n-am, celulită încep să am, deci e timpu’ să fac ceva ce nu am făcut de foarte mult timp. Să gândesc. Să mă gândesc la o variantă prin care pot să mă spăl de căcatu’ ăsta în care mă afund, deşi o să rămână un danf penetrant în urmă. Ştiu! Mă duc în club! Dar mai întâi mă duc la mall, îmi dau tot salariu pe o lună pe farduri, rochie si geantă. Mâncare n-am , da’ măcar mai slăbesc. Îmi mai rămân bani de taxi.

Gândurile unui cocalar.

Bemveu am, ţepe am dat, lanţ am, şprei am, cu chirie stau şi nu ştie nimenea, de tuns mă tund mâine, cămaşă am, caterincă sunt. Numa’ gagică n-am! Tre’ să merg neapărat în club mâine! Agăţ şi io să am ce fute.

Piţipoanca în club.

Bun. Am sunat-o pe Alinuţa care a venit la mine şi ne-am îmbrăcat şi machiat şi am chemat taxiu. Am ajuns în clubu’ care nu cerea intrare şi fetelor, ne-am spus una alteia de mai multe ori cât de bine ne stă şi ce frumoase suntem şi cum tot clubu’ o să se uite numa’ la pizda noastră şi am intrat. Clubu’ full. Mergem la bar. Refuzăm primii doi gherţoi ţărani ca să părem inabordabile şi ne potrivim sutienu’ în văzu’ tuturor.

Cocalaru’ în club.

M-am tuns, m-am frezat, mi-am băgat benzină cât să nu fiu pe roşu, am schimbat o sută de euro. Mi-am chemat doi tovarăşi cu care am fost în Anglia la „muncă” şi am demarat în forţă. Am plătit intrarea şi am dat-o pe whisky - red bull. Mi-am pus cheile de la bemve pe masă, mi-am scos telefonu’ şi am început să examinez balansându-mă uşor dând impresia că întreg clubu’ îi al meu. Mă uitam după ţîţe şi buci. Mai mult ţîţe. Sunt mai vizibile la club.

Întâlnirea.

Cocalaru’ a ochit balcoanele şi piţipoanca cheile de la maşină. A fost dragoste la prima vedere. De aici totul a decurs normal.

La ora 01:30: „Nu am putut să nu te remarc. Pot să-ţi ofer o băutură?”

La ora 04:15 „ Daaa, fute-mă până la stele şi înapoi!! Fute-mă până termină mă-sa lu Fuego de împodobit bradu’!”

Luna următoare: „Cum adică stai cu chirie, sărmanule?!” şi „ Tu vorbeşti, care mănânci un crispy pe săptămână?.”

Bilanţ.

Piţipoanca: câteva făcături de vuitton, un telefon nou, două zile la sinaia, şaorma de două ori pe săptămână şi plimbat gratis cu maşina.

Cocalaru’: pizdă şi herpes.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Totu-i bine cînd se termină rău

2012-01-15T01:44:00.004+02:00

Ion era urît, prost, sărac, imbecil, misogin, un consumator respectat de pornografie şi recunoscut pentru faptul că apăsa pe tot felu’ de viruşi pe facebook. Cele mai plătite slujbe ale lui erau resturile de la pîine pe care le şterpelea zicînd maică-sii că s-a scumpit pîinea. Ion a mîncat bătaie de la ta-su’ cînd acesta a schimbat caloriferul vechi cu găuri între bare şi a găsit în spate juma’ de kil’ de spermă întărită pe perete. Ion a fost trist. Ion avea un vis. Visa să combine toate tipele bune! Dar nu reuşea. Nu putea să-şi explice cauza. Să fie oare faptul că mama lui făcea doar supă de praz? Să fie oare faptul că ciorapii lui aveau mai multe găuri decît caşcavalu’ elveţian? Să fie oare destinul? Karma? Oare într-o viaţă anterioară a fost Charlie Sheen sau Lemmy Kilmister?

Erau mustăcioasele, punkistele grase, anorexicele cu blugi de la obor, ţigăncile cu fuste! Toate, toate ar fi fost dispuse să se fută cu el într-un final, însa el aspira, la fel ca Guess Who, tot mai sus.

Le dădea add pe facebook, le dădea mesaje peste mesaje, le ciupea(pe facebook, evident), făcea rost de număru’ lor, le suna cu număr ascuns, mergea la baluri mascate low budget(aici a fost cel mai aproape de a sări coarda), le trimetea scrisori şi le şpreia atît de tare încît spera să le drogheze de la miros şi acestea să cadă toate în braţele lui. Totul a fost în zadar. Nicio fată nu-l băgă în seamă. Nici măcar din milă.

Era disperat şi nefericit. Se întreba de ce toţi băieţii aflaţi în situaţia lui vroiau să dea gaură doar la tipe versate, şmecherite şi vestite care investesc într-o rochie de 20 de milioane pentru a putea fi întreţinute pînă le apare primu’ rid proeminent sau prima ţîţă mai lăsată şi să trăiască de pe urma acelei rochii toată viaţa.

Ion, după lungi seri în care a adormit cu mîna ştergîndu-şi lacrimile coaielor, s-a decis! Ideea a venit în timp ce să căca la birtu’ comunal. Tot ce trebuia să facă pentru a reuşi să treacă Gibraltaru’ măcar o dată era să o jefuiască pe femeia care vinde bilete de autobuz.

Ion avea vreo 27 de ani pe atunci. A stat luni de zile să facă planul perfect. Luni în care abia a dormit şi abia s-a spălat. Planul era gata de a fi pus în aplicare. Ion s-a rugat şi s-a culcat pentru a fi odihnit ziua următoarea. Ziua cea mare!

Ziua cea mare a venit, însă Ion nu a fost acolo. A fost găsit mort în garsoniera lăsată moştenire de părinţii lui. A suferit de o moarte ironică, hipsterească. A murit din cauza sifilisului şi a gonoreei pe care le-a contactat atunci cînd ideea genială de a jefui o tonetă de bilete l-a trăsnit. Planul, neputinţa, viaţa lui Ion au fost găsite în jurnalul agramat pe care acesta îl ţinea cu regularitate.

Se pare că toate geniile poporului nostru au murit trăsniţi de sifilis.

Morala: Dacă nu eşti evreu, nu ai un estetician propriu şi taică-tu nu e Pruteanu, n-ai şanse să-i descarci pistolu’ lu’ Gina.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Ce poţi să faci dacă nu ai luat bacul?

2011-11-27T20:52:00.000+02:00

Să înveţi.

10 scuze utile pentru cei care nu au luat sau nu vor lua bacul:

„ Fra’, io am şcoala vieţi. Vezi vînătaia asta? O vezi?! Ăsta e bacu’ meu! Cemi trebuiesc mie diplome? Dălen cîcat!”
„Ştiu că nu am mai spus nimănui, dar eu cînd trebuie să fac ceva în faţa unei camere mă initimidez şi Eminescu şi Caragiale şi Rebreanu şi Camil Petrescu şi nu mai ştiu care-i care şi mă pierd şi fac pipi pe mine şi uit. Uit totul.”
„Eu am făcut tot. TOT. Analfabeţii ăia care corectează! Ăia sunt de vină! E vina lor. Fac contestaţie! Eu am scris tot. Ce? Trebuia piesă de teatru? Nu trebuia roman?”
„Subiectele au fost mult prea dificile. Totul a fost ambiguu. Dacă făcea profesorul nostru de la clasă subiectele luam 10, aşa...”
„ Căcat! Ieri a fost?”
„ Da’ anu viitor ce are dom’le? A fost doar un antrenament ăsta. Nu am vrut eu să îl iau anu’ ăsta. Prea mult stres cu facultate, cu Bucureşti, cu gazdă, cu una, cu alta. Mă angajez ca chelner la un bar sau la un restaurant sau împart pliante anu’ ăsta, fac nişte bani să-mi plătesc singur facultatea la anu’ şi îl iau! Anu’ viitor îl iau! Ce dacă am zis la fel şi anu trecut? Anu’ viitor chiar îl iau!”
„ Păi şi la căpsşuni cine mai merge?”
„Io i-am dat 200, el vroia patru. Nu m-am înţeles la preţ cu profesoru’. Asta e. Ce vină am io? Dacă e foame mare de bani. Io am încercat. Să mărească ministru salariile şi o să se copieze mai bine şi mai ieftin.”
„ Păi ce? La Spiru nu tre să ai bacu’ luat...”
„Nu am învăţat şi sunt foarte prost.” Hahahah.Cum ar fi să le spun alor mei asta? Nu, nu. „Tată, eu am învăţat tot. Mai puţin subiectu’ care ne-a picat. Am avut ghinion. Lasă, la anu’ o să fie mai bine. Acu că am lămurit situaţia, îmi dai şi mie 50 de lei?.”

Ce scuză crezi că ţi s-ar potrivi? Ai alta mai bună?

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Tu eşti popular?

2011-11-07T21:00:00.005+02:00

Şcoala, pentru elevi, din cele mai vechi timpuri, nu a fost despre acumularea de cunoştinţe, ci despre a arăta că eşti cel mai jmeker şi că poţi să fii cu pizda cea mai jmekeră şi să asculţi maneaua cea mai nouă. Toată lumea vrea să ajungă popular la liceu. Dacă eşti popular la liceu, viaţa ta nu are cum să nu fie bună.

Ce e amuzant la liceu e că se fac zeci, sute de clasamente, de topuri în cei patru ani. Toate pentru a afla cel mai popular elev din şcoală. Multe clasamente banale şi irelevante, dar următoarele patru sunt cele mai importante:

Zeul absenţelor

Ăsta e cel mai important clasament făcut pe clasă. Cu toate că nu prea e pe la şcoală, se discută cel mai mult despre el. Despre zeul absenţelor. Cel care are cele mai multe absenţe este Zeus. Lumea îl priveşte cu invidie, cu surprindere şi cu dispreţ. Sunt surprinşi cum de are atîtea absenţe şi nu păţeşte nimic, cum de are atîtea absenţe şi nu-l interesează. Se întreabă de ce ei nu au tupeul să facă atîtea absenţe.

Acesta, Zeus, nu este singurul care conduce clasa la categoria asta. Mai este şi un Apollo, un Poseidon şi o Venus care sunt priviţi la fel, iar toţi petrec mult timp împreună, de aici şi numărul ridicat de absenţe.

Este importantă atît cantitatea, cît şi calitatea absenţelor. Important e să nu faci nimic interesant cînd chiuleşti, ci doar să nu vii la şcoală. Dacă nu vii că ai avut picioru’ în ghips sau din alte motive cu adevărat importante nu eşti în vîrful clasamentului.

„Bunăciunea” clasei

Clasament valabil atît pentru suflarea masculină, cît şi pentru cea feminină a clasei. De obicei clasamentul ăsta se realizează de către fiecare încă din prima zi din clasa a noua, dar cu timpul părerile se vor schimba puţin, dar cei care au fost consideraţi ca arătînd cel mai bine în primele zile de liceu vor fi consideraţi şi în ultimele zile, iar dacă eşti în primele locuri în clasamentul ăsta ai şanse foarte mari să te numeri printre cei mai populari.

Cel mai popular

Ca să fii în clasamentu’ ăsta trebe neapărat să faci parte din primele două, să fii pe primele locuri, dar şi să relaţionezi constant cu cei care fac parte din aceleaşi clasamente şi ocupă aceleaşi locuri la celelalte clase. Ai un avantaj considerabil în sondaje dacă bagi făcăleţu’ în reanaultu' unei bunăciuni sau dacă bunăciunea unei clase ţi-o pune între mustăţi.

O să stîrneşti invidia celor consideraţi „rataţi” pentru că nu fac parte din aceste grupuri şi clasamente şi vor zice pe la spatele tău, dorind să fie în locul tău: „ Uite, mînca’, cu cine o arde jmekeros ăla la fumat! Da’ mai dă-l în pula mea de figurist că n-are zece la chimie ca mine!”.

De aici se deduce că pentru ca cineva să fie popular e neapărată existenţa unei alte persoane care să fie în cele două clasamente şi să mîrlească şi el o bunăciune şi să rîvnească, de asemenea, la titlul de popular. Între aceştia trebuie să se realizeze o relaţie de simbioză. Dar ca aceştia să fie numiţi cu adevărat populari, cei nepopulari trebuie să îi compare şi să găsească asemănările între cei doi. Nepopularii (cei care ocupă ultimele poziţii în clasamentele anterioare) sunt cei mai potriviţi pentru a desemna popularii, pentru că sunt tot timpul la şcoală şi pot sesiza dacă unui anume individ i se atribuie toate elementele care fac un elev să fie popular.

În concluzie, nu te poţi numi popular dacă nu faci parte din cercul ăsta vicios, dacă tu la rîndul tău nu ai făcut pe altcineva popular.

Tocilara supremă

Clasamentul ăsta nu e important în sine, pentru că cine învaţă cel mai bine sau cine are notele cele mai mari nu sunt nişte clasamente interesante sau relvante pentru cineva. Acesta este făcut de cei populari pur şi simplu pentru distracţia lor personală şi pentru a scăpa un pic din monotonia ce se abate uneori asupra lor. Se întocmeşte după următoarele criterii: numărul redus al prietenilor, mustaţa stufoasă, prezenţa ridicată la ore, notele cele mai mari, cele mai multe acnee.

Clasamentul acesta este făcut superficial, pentru că cei populari nu au timp ca cei nepopulari să facă clasamente bine puse la punct.

Despre asta e treaba la liceu, moşule!

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Bătut la ţară

2011-07-23T10:29:00.002+03:00

Pentru că viaţa mea e mult mai interesantă decît a voastră m-am decis să vă mai povestesc o întîmplare din a mea vieţucă.

Se făcea că aveam vreo 8-9 anişori. Eram într-al doilea. Eram la bunici, la poale de munte în judeţul Suceava. Eram şi cu ai mei părinţi.

Ştiu sigur că era duminică că fusesem la nuş ce meci de fotbal pe prund acolo. Se strînsese tot satu’. Mîndre cu cămeşile puţind a holercă şi transpiraţie, ţărani cu sapa într-o mînă şi funia de la vacă în cealaltă, moşi la garduri discutînd politică şi semi-analfabeţi, da’ măcar erau de treabă. Asta era atmosfera, dragilor.

Maţu’(căci aşa era poreclit un vecin de al bunicilor mei) stătea pe băncuţă alături de Olga(căci aşa o chema pe nevastă-sa) şi priveau pierduţi spre terenul de fotbal încercînd să înţeleagă ce se ptrece. Era la amiaz’ iar eu trebuia să mă îndrept spre casă să mănînc. Am trecut pe lîngă băncuţa celor doi şi am dat un „ Săr’mîna” sfios. Maţu’ nu avea dinţi deloc şi îmi era foarte greu să înţeleg ce spune. Mă oprise să mă întrebe cînd am venit şi cît stau. Încercam să îi spun că nu înţeleg ce zice, dar acesta nici nu auzea prea bine. Plec dezamăgit că nu am putut să îi răspund şi intru pe poarta bunicilor.

Mama stătea pe prispă şi curăţa morcovi şi cartofi. Bunica şi tata fugăreau găinile prin toată curtea încercînd să prindă una pentru o ciorbică. Au prins-o şi a fost înmînată bunicului să i se taie gîtul(noi prindeam găinile, el le tăia capetele). Mi-am dat seama că am ajuns prea devreme aşa că m-am dus la mama şi am întrebat-o dacă pot să mă duc să-mi iau o îngheţată, dar răspunsul a fost negativ. Simţeam cum lumea mi se năruie, planetele nu mai erau aliniate, toate mările din lume au secat. Vroiam îngheţată. Nu era de şagă cu mine. Eram ca o furtună.

După lungi încercări, văzănd că nu obţin ceea ce doresc, i-am spus mamei că eu plec înapoi pe prund, lucru care a enervat-o teribil. Mă îndreptam spre poartă iar aceasta ţipa revoltată după mine.

Tata observa cele ce se petreceau însă nu părea foarte ambalat pînă cînd i-a atras atenţia un gest nechibzuit de-al meu. Am luat o piatră şi am azvîrlit-o cu teamă sprea maică-mea. Moment în care, tata s-a ridiat de pe scăunelul pe care stătea şi mi-a trîntit un „ ’Tu-ţi dumnezeii mă-tii de copil. Dai în mă-ta, ă? crucea...”

Nu eram obişnuit să-l aud pe tata înjurînd. Îl vedeam cum se aproprie furtunos spre mine cu găina jumate jupuită spre mine. Am fugit afară din curte.

„Treci imediat în curte, bezmeticule!” mi-a spus tata printre dinţi. Da’ eu luam totul ca pe o joacă. Ca şi cum nu ar fi fost mare lucru. Tata încercînd să pară calm se aproprie spre mine, eu îndepartîndu-mă zîmbind inconştient. I-a lăsat găina mamei şi a vrut să se înfingă-n claia mea, dar eu am făcut o schemă de ninja magician; m-am rostogolit pe lîngă el şi am luat-o la fugă spre rîu. Tata după mine. Fug, mă împiedic, mă rostogolesc, cad, gîfîi, trec prin apă, noroi în picioarele goale. Pînă la urmă mă prinde. Dar a fost o cursă grea, cu multe obstacole. A avut un adversar bun. Ar fi şi un sport pe cinste „alergatu’ copiilor 3 km garduri”. Dar lupta nu era nici pe jumătate gata.

„La ce mă pui pe mine să alerg atîta, drace? Treci acasă, treci acasă... ’tu-ţi guriţa mă-tii!”

M-a luat de guler şi m-a ţinut în şuturi pînă în curte. Lacrimi fierbinţi mi se scurgeau pe obraji. Presimţeam că o să iasă rău. Maţu’ încercă să priceapă ce se petrece.

M-a împins tata în curte, a rupt o vărguţă lungă şi subţire dintr-un arbore şi m-a curentat într-un hal de şi cîinilor li s-ar fi făcut milă.

„ Dai în mă-ta? Fugi ca bezmeticu’? Las’ că-ţi arăt io, ’tu-ţi guriţa mă-tii!”

După cîteva minute bune de zvărcoliri, urlete şi gemete a intervenit bunica şi i-a spus să mă lase că mă omora. Şi m-a lăsat. M-a tras de acolo şi m-a trimis în cameră să-mi fac tema de vacanţă. Cu sîngele ţîşnind din picoare şi mucii pe bărbie m-am dus cu capul plecat bolborosind , da’ fără să am ură pe el. Numa’ că nu aveam deloc chef să-mi fac temele.

Ziua următoare am mers la pescuit. Maţu’ era pe băncuţă şi privea trist în zare. Peste vreo 2 ani a murit.

„Un părinte nu-şi justifică palmele cînd copilu-i sălbatic”

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Viaţa din faţa blocului

2011-06-14T02:34:00.002+03:00

Nu. Nu e vorba de smardoială sau ceva bug mafia. E vorba de superficialitatea ţăranului de oraş care nu a absolvit liceul şi are un salariu un pic peste medie. Nu îl condamn că nu l-a absolvit, pentru că e posibil ca nici eu să nu-l termin, da’ mă seacă să văd oamenii făcând acelaşi lucru zi de zi, vară de vară, an de an. O viaţă întreagă pierdută în faţa blocului, în faţa televizorului şi cu spatele rezemat de centrală cu seminţele bulgăreşti în mâna stângă trecându-le din 5 în 5 minute pe la nasu’ tuturor ca să spargă toată lumea şi cu zarurile în mîna dreaptă şi sticla de Neumarkt între picioare.

Adică viaţa lor se rezumă doar la: serviciu, scară, caterincă, labă şi scandal. Şi cola.

Oamenii ăştia au în general între 40 şi 65 de ani, iar generaţia care îi va urma este formată din cei care au 17 18 ani şi stau la douăşuna la bară pînă la 11 seara şi pe urmă caterincă la centrală sau în părculeţ şi primesc refuzuri peste refuzuri din partea fetelor şi din cauza neputinţei lor şi din cauza herpesului fetelor, acestea ajung în ochii lor: curve. Nu că nu ar fi curve cele care obişnuiesc a frecventa un astfel de mediu(n-am mai zis ceva misogin de mult timp). Mai sunt şi ăia de stau numa’n Stanleybet şi Public Bet, da’ ăştia intră la categoria „drogaţi”.

Sunt trist că astfel de oameni cred că ei chiar contează în universu’ ăsta, că atunci cînd treci pe lîngă ei şi te urmăresc pînă nu te mai pot vedea cu privirea lor aburită de alcool, tu-ţi vei spune „ mamă ce aş vrea să stau şi eu cu ei să mă uit la ceilalţi oameni şi să mă cred important”, cînd tu , de fapt, de abia aştepţi să treci o dată de ei ca să nu-ţi observe şi găurelele din şosete sau pata de pe tricou.

Unora le e frică de moarte şi cuvinte lungi. Mie mi-e frică de monotonie. Fiecare cu nebunelile lui. Eu şi Salam.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Tradiţii româneşti!

2011-06-10T00:24:00.005+03:00

Am să vă povestesc cum sunt înmormîntările în mediul rural. Ca să ştiţi şi voi ce mai e pe lumea asta.

Mergeam la biserică. Aşa făceam duminică de duminică. Mă duceam de dimineaţă ca să citească popa Evanghelia să văd ce au mai făcut Iisus şi amicii lui şi poate prindeam şi un parastas sau o înmormîntare şi mai băgam o sărmălică, un suculeţ, o ciocolăţică. Să vă explic cum era o înmormîntare pe vremurile mele de tînăr fecior. Şi cum cred că e şi acum.

Tot procesu’ este teribil de interesant şi complex. Şi poate fi discutat din mai multe puncte de vedere.

Mortu’, la mine la bunici cel puţin, dacă nu pute şi e în stare bună(nu ca Lazăr) se ţine cam trei zile în casă. Dacă duhneşte sau se descompune îl îngroapă mai repede. În timpu’ cît e încă în casă, mortu’ se pune într-o cameră retrasă în coşciug cu capacul desfăcut.

Rudele, prietenii, vecinii şi alcoolicii vin în astea trei zile „să-şi ia rămas bun” de la persoana care a murit. Femeiele stau şi plîng în camera cu mortu’ în timp ce sorb nişte ţuicuţă de prună ca la mama ei sau nişte jinars. Dacă a murit omu’ prin septembrie sau octombrie sigur curtea este plină de noi prieteni. Bărbaţii stau afară sau în altă cameră(depinde de vreme) şi spun bancuri, în orice caz sunt extrem de degajaţi pentru a ajuta familia se treacă peste năpasta ce s-a abătut asupra lor. Folosesc vrăjeli de genul: „mai pune şi mie un păhărel că aşa mă roade stomagu” sau la al 5-lea păhărel expresii umoristice de genul: „ păhăruţu-i cît un cui, cînd îl pui la gură nu-i!”.

Toată sindrofia e gata pe la 3-4 dimineaţa cînd toată lumea, cu excepţia rudelor, uită că cineva a murit, dar îşi aduc aminte că stau altundeva.

Iată, dragii mei, că vine şi ziua înmormîntării. Se caută un faiton cu 2 sau 4 căluţi puternici unde se pune mortul. Locurile cele mai apropiate de faiton , cu vedere la mort, le prind rudele şi prietenii apropiaţi ca să-şi facă rău cu mîna lor. În laterale stau copiii, pentru că în drumul mortului şi al alaiului spre biserică se fac mai multe opriri unde popa citeşte din Evanghelie, iar rudele aruncă cu monezi în stînga şi în dreapta, făcîndu-i pe copii să se bată pe banuţii aruncaţi în timp ce soţia sau mama mortului probabil au leşinat de atîta plînsete şi suspine.

Se ajunge la bisercă. Se introduce mortul înăuntru şi se pune în faţa altarului sau ceva. Rudele mortului fac o pomană care constă în: băutura şi prăjiturile date înaintea înmormîntării, „pomul”din timpul slujbei în care se pun dulciuri , prăjituri şi fructe( popa după ce zice grăbit un: „Dumnezeu să-l ierte!” bagă ghearele şi ia fructele cele mai mari, colacii cei mai copţi şi dulciurile cele mai bune, iar ceilalţi se îmbulzesc să prindă şi ei o bombonică sau ceva)

De aici se porneşte cu persoana decedată spre noul ei culcuş veşnic. Acolo ajung doar rudele şi prietenii. Restu’ rămîn pe lîngă biserică şi aşteaptă ca rudele mortului să se întoarcă de la groapă şi să îi cinstească. Se întorc rudele, scot mîncarea şi băutură, îngînă toată lumea un tatăl nostru-n silă, sfinţeşte popa bucatele şi palinca şi lumea se pune pe băut şi mîncat. Rare sunt cazurile cînd nu se iscă o ceartă sau un scandal.

Totul se termină cu un dezastru imens şi cu un : „ne vedem la parastasu’ de 6 săptămîni!” sau cu : „bune sărmăluţe lele Mărie. Dumnezeu să-l hodinască ”. Lumea deja a uitat că cineva e în pămînt, că poate mai avea multe de făcut pe ăste meleaguri, că era vecinul lor de zeci de ani şi grebla lui e încă la ei în şură.

Aşa se vinde un suflet pe-o sarma şi-o portocală la noi în ţară! Românii au tradiţii puternice, dragilor!

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Despre cum viaţa mea e palpitantă

2011-05-24T00:55:00.007+03:00

Am chef să povestesc. O să vă povestesc despre cum m-am pierdut la mare.

Aveam vreo 3 ani juma’ când am văzut pentru prima oară marea. Eram teribil de fascinat. Numa’ că mi-a trecut repede fascinaţia aceasta.

Ca orice familie care a trecut prin chinurile anilor ’90 mă bucuram la fiecare doză de pepsi, la fiecare joe , la fiecare pungă de sugus sau la fiecare gogoaşă înfuriată. Da’ cel mai mult m-am bucurat la colăcelul meu cu Duffy Duck.

Am stat la o mătuşă de-a mamei care era cam bătrînă şi puţea. De-al dreacu' m-am pişat la ea-n pat şi i-am şi spart vreo două farfurii. Nu obişnuiam să mă piş în pat. Am învăţat de la o vârstă fragedă să fac la veceu. Conjunctura fu de vină.

Mi-a pierit fascinaţia pentru mare pentru că , dragii mei, am văzut maimuţa şi ursu’ cu care , bineînţeles, m-am pozat. Fotografiile astea au devenit celebre în rândul familiei Ţibu atârnând pe pereţii tuturor rudelor.

Tata cum era destul de drojdier la vremea aia s-a dus cu mama să bea o berică, să mănânce un mic, să mai vadă o bucă, o ţîţă, să se mai giugiulească cu mama, d-astea. Şi m-au lăsat pe mine singurel pe pătură crezând că îi voi aştepta liniştit acolo. Lucru care a fost fatal. Nu poţi opri un vulcan, nu?(probabil cei care ar fi rămas acolo, acum au poze pe facebook cu sex drugs and rock n roll, da’ nu au nicio absenţă la şcoală). Cum am văzut că nu se mai zăresc mi-am pus colăcelul, am luat mingiuţa şi ţuşti în marea mare. Mă super bălăcesc eu vreo juma’ de oră şi cînd să ies la mal nu am mai găsit păturica. Aşa că am făcut cel mai inteligent lucru posibil pentru vârsta aia: cu colăcelul pe mine şi mingiuţa la subţioară am început să bocesc cu mucii pe piept după mama.(pentru noua generaţie care crede că totul li se cuvine aş vrea să le zic că „pe vremea mea „ nu era mobiluri şi d’alde d’astea, dragilor)

Se uita lumea la mine, da’ nimeni nu mă ajuta. Şi după vreo două ore de plânsete şi căutări ajung la sediul radio vacanţa sau ceva de genu’ şi anunţă ăia că s-a pierdut un copchil. Mă, şi nu mai ţin minte ce am făcut, da’ am plecat d-acolo.

Eram debusolat. Avusesem eu un vis că m-au răpit mafioţii aşa ca pe Jean-Claude Van Dame într-un film şi eram destul de panicat. Nu că nu o să-mi revăd familia... În timp ce eu analizam situaţia vorbind singur şi cu colăcelul încă pe mine, ai mei erau şi mai devastaţi. Mama cu mult mai mulţi muci decât mine şi tata plin de draci mă căutau disperaţi prin întreaga Mamaie(anu’ trecut mi-a spus mama că dacă ar fi ştiut ce bagabont o să ajung m-ar fi lăsat copilul mării. Să ajung „Împăratul Muştelor” sau vreun Robinson Crusoe sau ceva).

Da’ din păcate pentru poveste şi din fericire pentru mine, totul s-a terminat cu bine.

Printre lacrimi, privind spre apus, zăresc faţa plânsă a mămicii mele şi fruntea încordată a tatălui meu cum priveau pierduţi prin mulţime. Mă îndrept furtunos spre ei şi încep să vorbesc într-o limbă numa’ de mine ştiută, cu sughiţuri de crocodil. Cum era de aşteptat, mă iau numa’ de tata; îl ameninţ cu poliţia, îi fac morală despre cum se educă un copil şi alte „ştouri de duzină”. Ai mei dau într-un răso-plâns, mama mă ia la sânul ei şi ne-am îndreptat sprea păturică care era doar la câţiva metri de locu-n care mă aflam eu.Însă emoţiile astea au fost extrem de benefice pentru mine , pentru că în seara aia am mâncat juma’ de sat de vacanţă şi m-am dat în toate tilibombililii care-mi erau accesible la vârsta aceea.

Şi, „cuc peste pupăză”(cum ar spune un coleg de serviciu semi analfabet al tatălui meu), în acelaşi sejur era să mor călcat de maşină exact după ce am ieşit de la frizerie. Mă tunsesem bros.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Napoleon. Corijent pe vară

2011-05-17T20:58:00.011+03:00

„Rutină e atunci când rămâi corijent doi ani consecutiv la aceeaşi materie, din aceleaşi cauze”, ar zice Napoleon care a trecut prin asta. M-a sunat de dimineaţă şi mi-a povestit ce şi cum a păţit. Am fost profund întristat de nenorocul ce se abătu asupra bietului meu prieten.

Ca să vă fie mai uşor o să încerc să reproduc întocmai povestea ce mi-a împărtăşit-o Napoleon, pentru că a nara la persoana întâi este mai lejereanu’.

Între timp o să ascult nişe ZZ Top. Da, ăia cu barbă mare.

Mi-a strâns mâna îndoielnic, s-a aşezat pe o băncuţă şi a început să-mi povestească cu o nemărginită furie si tristeţe în glas:

„A suge pula pe banii statului sau a nu suge pula pe banii statului? Aceasta era de fapt întrebarea la care se gândea Shakespeare, dragul meu prieten creţ. Tu ştii ce e aia rutină? Rutină e atunci când rămâi corijent doi ani consecutiv la aceeaşi materie, din aceleaşi cauze sau când cumperi pâine de la acelaşi magazin. De fapt, atunci cred că e paranoia.

Megalomania e manifestată cel mai des în rândul profesorilor şi al politicienilor. Aceştia vânează grandomania asta la fel cum un congolez înfometat deportat în închisorile din Mogadishu vânează copii rahitici abandonaţi.. Manifestă un fel de orgasm, o plăcere interioară profundă de fiecare dată când lasă un corijent, un repetent sau scade nota la purtare unui elev şugubăţ.

Ştii ce cred, amice, că, de fapt, instituţia asta nu a fost niciodată despre instruire, despre educarea tinerei generaţii sau despre promovarea si descoperirea unor noi valori. Nu, nici gând! A fost şi este pur şi simplu pentru satisfacerea acestei nevoi de grandomanie, dezvoltată din unele frustări ale adolescenţei provocate tot de asemenea persoane. Pot să pariez că Aristotel făcea mişto constant de nepotă-su, Alexandru Macedon, de aici dorinţa acestuia de a cuceri în stânga şi-n dreapta.

Satisfacţia din ochii profesorului înaintea punerii ultimului doi este mult mai mare decât satisfacţia pe care au avut-o americanii când au văzut cum se prăjeau în suc atomic japonezii sau ceva de genu’ oricum. Sunt scârbit şi foarte, foarte trist.”

A închis ochii şi a suspinat adânc. S-a uitat la mine şi a reluat povestea.

„Şi nu sunt trist pentru că mi-am futut toată vară. Neah. Şi nici pe acest sistem sau căcaturi de genu cum te îndrumă ăştia la teve. Mă piş pe toată această ipocrizie pseudo revoluţionară. Singurul vinovat sunt eu. Da, exact cum e în filmele americane clişeice: la sfârşit te redescoperi, vezi ce ai făcut rău şi încerci să te schimbi. Şi te alegi şi cu fata. Exact aşa.

Mă gândeam dacă toate acestea pe care le primesc direct peste bot ca un rever fin al lui Federer, răutaţile astea, provin dintr-o ură interioară mascată de un comportament inocent.Da, ştiu că sună a teorie biblică şi e naşpa zilele astea să te dai cu biblia, da’ ascultă-mă. Să îţi explic teoria mea, prietene: atunci când urăşti pe cineva cu adevărat şi îi doreşti o moarte cumplită sau măcar să îl vezi suferind, fără să îî faci ceva practic, e suficient doar să gândeşti, e foarte posibil ca toată treaba asta să se întoarcă împotriva ta sau să se întâmple. Da, e ca aia cu „nu îi dori răul aproapelui tău” sau ceva.

Ca să înţelegi. E asta cu „nu îi dori răul aproapelui tău” , da’ numa’ că îi combinată cu „întoarce şi obrazu’ ălălantu’ dacă cineva îţi fute-o palmă”. Şi nu e că le-a zis iisus. E că chiar aşa e. Totul trebuie să aibă un revers. Nu poţi scăpa nepedepsit. De câte ori ai făcut rău cuiva şi ai scăpat nepedepsit? Nu neapărat de aceeaşi persoană. Exact, niciodată.”

Deja începea să abereze. A făcut o pauză, a băut dintr-o berică pe care o avea în ghiozdănel şi a reluat:

„dacă nu eşti mormom sau adventist şi nu te ghidezi după: „ suferinţa se plăteşte cu suferinţă” atunci clar e ceva în neregulă cu tine. Dacă cineva te face să suferi pe o perioadă nedeterminată, beneficiind, la momentul acela de diverse atuuri(vârstă, funcţie,etc) primul instinct este de a-i produce şi lui, cândvă, o suferinţă la fel de mare. Este tot pe principiul motivului filmului american cu Jean-Claude Van Dame .L-a futut cineva când era mic şi slăbuţ!? Ei bine, o să facă sală şi o să-l fută şi el. Şi se alege şi cu fata. Simplu.

De astă mă tem eu. De asta sunt trist. Nu vreau să-mi dezvolt prea mult acest instinct. Nu ştiu dacă mă înţelegi. Ce vreau să spun e că nu vreau să ajung să doresc răul oamenilor din cauza unui infatuat care m-a lăsat corijent. În rest, plm.”

A mai luat scârbit o gură de bere si mi-a spus că cam atât a avut de spus. Am schimbat subiectul. Am vorbit despre dorinţa oamenilor de a îi schimba după bunul lor plac pe cei din jur.

Da, ştiu că nu am mai postat nimic. O sa revin în forţă lunile astea.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

O zi din viaţa lui tudor chirilă

2011-02-21T02:38:00.004+02:00

d`amândoi

“Cuvinte cheie: tudor chirila are pula mare, seringi si fum, locomotive ravisante de ne-cafea; ce trebuie sa fac sa scap de herpes, e tudor chirila cel mai homalau?”

Aşa-mi incep io dimineaţa. Mă uit la statisticile blogului. Nu-i inţeleg cu locomotivele astea.

plm

37 apeluri nepreluate. Anuţa, Jasmina, Florica, andreea raicu, doamna Crăciun(32), tibu alexandru. Eah. Iar vor nişte iarbă. Cu excepţia ultimului.

Îmi beau cafeaua în timp ce urmăresc un episod subtitrat în franceză din skins.

S-a facut unşpe. Îmi iau jucăriile şi plec în vamă. Ce dacă e iarnă? Grasu xxl m-ar înţelege.

Ies pe dene cu-un rucsac şi-o gentuţă adidas şi fac autostopu. După vreo noo ore opreşte un beetle roş, dar avea pană. Mă ia un tir, până la urmă.

Am ajuns, cobor transpirat din acea remorcă puturoasă. Şi privesc în zare. Nimeni la duşuri. Seringile sunt acoperite de zăpadă. Gemetele de copilă nimfomană acum sunt doar un ecou, dar încă miroase a cort. Şi salvie.

Ah.mhmmmiah.

„Giggity!”

După o lungă serie de cugetări profund post moderniste cu influenţe suprarealiste, incendiez un televizor şi inspir nişte dreptate. GATA CU INCULTURA!

Mă întâlnesc cu Huidu după accident.

- Ce cauţi tudorele în vamă, te-ai lovit la cabeza?

- Nu mi-a plăcut ultimu’ episod din skins şi vama me relaja.

plec.

Îmi fac o poză şi-o pun pe facebook. Dezbrăcat. La umbreluţe. Să moară andreea de oftică.

O gheară ciudată îmi străpunse pieptul. Cad pe omăt şi simt cum fulgii de nea îmi gâdilă mintea.

zâmbesc.

***...sunt nebun...nu am bani...***

„un apel nepreluat” - mami! Cîcat!

Nu mai trag pe nas pe stomacu gol niciodat’! Iar era să fac stop cardiac. Mă bag la un skins. plm.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Tip–top mini-top

2011-02-19T16:34:00.003+02:00

10 cele mai stupide replici

Subiect: Cois, ce l-aş bate pe tata. Mă freacă la icre îngrozitor!

Replică stupidă: Cum ar fi?

Subiect: Băi, nu ştiu ce să zic. Am auzit că analul e cam dureros.

Replică stupidă: Hai mă pisi, toată lumea o face!

Subiect: Ce mi-aş baga pula-n morţii ălora de la masa aia!

Replică stupidă: N-ai tupeu!

Subiect: Pe bune, i-a dat papucii degeaba. Săracu’ băiat.

Replică stupidă: Apropo de despărţiri subite, trebuie să vorbim!

Subiect: Nu prea înţeleg ce vrei să spui.

Replică stupidă: Dacă mă înţelegi ce vreau să spun, vreau să spun că eşti prost.

Subiect: Nu ştiu ce să zic, da’ părerea mea e că eşti cam prost la faza asta. Oreo nu se mănâncă aşa!

Replică stupidă: Asta e părerea ta!

Subiect: Florin Salam e mai mişto decât Florin Peşte!

Replică stupidă: Gusturile nu se discută!

Subiect: Mă cam doare ficatu’ de-un timp. Da’ lasă asta! Bă, să vezi, i-am spus că e un bou, mi-am băgat pula-n mă-sa şi am plecat.

Replică stupidă: Nu eşti sănătos!

Subiect: Bă, ce bună e ciorba de Rădăuţi!

Replică stupidă: NU ŞTIAI?

10.

Subiect: Te iubesc!

Replică stupidă(da’ inteligentă în cazu’ ăsta): Nu ştiu la ce te referi!

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Wanna cum with me?

2011-02-16T21:14:00.007+02:00

Cine v-a spus că suntem misogini? Dimpotrivă!

Nu nu nu nu nu, nu ne plac curvele. Este o diferenţă... de fapt sunt vreo 3 diferenţe şi alea nu`s diferenţe, sunt vreo 3 degete.

Unii spun ca toate îs curve, da` toate! Noi spunem că toate pot fi curve.

În orice caz, toate vor să fie curve, doar că nu le place cum sună.

Dacă ursuleţi pufoşi era un sinonim drăgălaş pentru curve, toate ar fi vrut să fie nişte ursuleţi pufoşi.

Curva vine la tine, înghite, are prezervative în poşetuţă, nu poartă curea, are trening, e urâtă, e dotată, e scumpă, e trecătoare, se uită la skins, vorbeşte ssâit (exagerăăăm, ştim), bea bere, e vopsită, da` curvele adevărate îţi dau add pe mess aşaaaa... din senin, ca dânsa ↓

Am vrea să vă mai dăm exemple de curve. Cu poză, adresă, număr de telefon.

Dar suntem siguri că deja le cunoaşteţi.

Să nu vă mai prind că ne cautaţi pe google aşa

↓

piesa teatru scrisa de o femeie cu mesaj misogin

anti femei

cum poti sa ii vezi pizda mamei tale ?

Cum să dai 8 lei pe-o bere în conac?

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Semi-analfabetismul e în floare

2011-02-10T21:49:00.003+02:00

click dacă eşti miop

De fiecare dată când cineva scrie "defapt" sau "lafel" se naşte un hipstăr.

De fiecare dată când se naşte un hipstăr apare un parov stelar nou.

Morala: dacă te regăseşti, ejprost. Numai proştii scriu "numai" legat când nu mai trebuie scris aşa.

De fapt, numai să sugeţi pula ştiţi. Sunteţi la fel ca mamele voastre. Nu mai sugeţi (asta e a doua morală)!

Serios. Chiar am găsit o floare care avea un iz de semi-analfabetism. Puţea a parov stelar.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Viaţa unui adolescent obez (1)

2011-02-09T00:24:00.010+02:00

Dănuţ era un adolescent normal, un pic dolofan. Le visa aproape-n fiecare noapte pe tipele alea bune din ultima bancă de la perete. Nu era cel mai chipeş din clasă. Era timid. Cânta la pian, mai scria o poezie, mai citea o carte; avea un cont de facebook pe care nu-l accesa des şi nu prea avea like-uri. De fapt avea un like de la tocilara aia a clasei, mustăcioasa aia de vorbeşte mult, da’ nu era prea mândru de asta. Din când în când mai dădea câte o labă. De poftă. A avut vreo trei prietene în cei şaptişpe ani de existenţă. O vecină de bloc, drăguţă fetiţă, însă era adventistă. A mers binişor până a început să-l oblige să inveţe biblia. S-au despărţit pe băncuţa aia din faţa blocului. Ea a plâns mult, iar el era mândru că el a fost cel care a dat papucii. A doua a fost prin clasa a noua. O colegă de clasă. Era urâţică, grăsuţa şi banală. Ştia că nu e o alegere prea bună, da’ nu putea să mai stea singur. Vroia să mai pună mână pe o ţîţă. Ah, ce mult timp trecuse de când nu mai pusese mâna pe-un sân. S-au despărţit din cauza tipului popular, plin de bani, care stătea-n ultima bancă de la fereastră. În fiecare oră făcea glumiţe pe seama celor doi. Ultima prietenă a avut-o în vacanţa de vară dintre clasa a zecea şi a unşpea. Au mers la mare. Era o fată scundă cu probleme de pilozitate. Era draguţă, însă părul de pe piept o făcea foarte dezgustătoare. Rămăseseră singuri pe plajă. Dănuţ a întrebat-o politicos dacă poate să se epileze şi pe piept că nu este foarte estetic părul acela. Fata l-a pălmuit şi a plecat cu lacrimi în ochi. S-a dus acasă şi a început să răspândească zvonuri cumplite despre Dănuţ. În clasa a unşpea era „ ăla care a ejaculat de-abia de la sutien”. Tot liceul îl batjocorea. Fetele chicoteau pe la spatele lui, iar la orele de sport, băieţii îl băgau forţat în vestiarul fetelor.

Era greu pentru săracul Dănuţ. De multe ori în timp ce se lăbuia, plângea. Aşa că s-a gândit că dacă o să înveţe şi o să fie mare şi o să aibă bani, o să poată avea oricât de multe pizde ar fi vrut.

Grăsanul a pus botul la cîrnaţ şi burta pe carte. Se îngrăşa cum vedeai cu ochii. Serios. Chiar creştea grăsimea la secundă.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

O zi din viaţa unui manelist

2011-01-26T22:00:00.011+02:00

‘ai să moară băeţii! E doişpe. Manelistul nostru se trezeşte cu un gust amar în gură că a băut nişte prună d-aia ca la mama ei, noaptea ce trecu. A băut-o la centrală, la maşina lu’ Gică de la 3. A căutat pe strong dc ( nu e de tras pă nas, etnobotaniştilor!) sisteme d-alea live „ Exculisiv by dan parfum” a făcut un sidiu, l-a băgat la combina de la logan, a luat sticla goală de jb de-acu două revelioane de când a făcut naşu’ revelionu’ la el acasă, a umplut-o, a luat nişte seminţe să nu vină mirosind acasă (da, la 24 de ani încă n-are servici şi stă cu mă-sa) şi nişte cola pentru gagicuţe.

După două păhărele, s-a cam turlăcit şi a început să bage naşpe despre aia la care se dădea Gică. Mna, ăsta l-a întrebat dacă vor s-o dea în şucărime pentru care s-o cobzărească pă Ionuţa. Bă şi când să-l pălească Gică pe manelistu’ nostru vine pă shuffle nebunia lu’ Salam şi-şi aduc ei aminte de cum s-au rupt la Mişu de la 9 la majorat pe piesa aia şi mai dau câte-o cinzeacă şi-şi băgară pulă în ele femei că atunci când e frate lângă frate se dă lumea la o parte! Petrecură până-n zori. „ Măi bagabonţilor, chem poliţia!” se-aude behăind în surdină, da’ Gică dă combina mai tare de se zdruncină centrala. Tot cartieru’ era acolo. Unii jucau barbut, alţii spărgeau seminţe, pirandele bârfeau care ce fustă şi-o mai luat. Maneliştii mai tineri stăteau la bară, jucau obligatea, douăşuna sau miuţa şi visau la vremea când o să pune ei muzică la logan. Cel mai bătrân din grup se îmbătase ca porcu’ şi le-a stricat joaca. Pe la ora 23 au început să sune telefoanele: „ Măi nesimţitule, la cât ţi-am zis io să vii în casă? Ai idee cât e ceasu’? Să vezi ce-ţi face tac-tu!” cu răspunsul aferent: „ Haide măi mami că sunt cu băeţii aici la scară!” şi replica de final, cea ma acidă: „ Îţi dau băeţii să mănânci?”. Gaşca s-a împuţinat. Au rămas valorile. Manelistu’ nostru neavând obligaţii a rămas cu încă doi prieteni din generală(ăia de la liceu erau toţi la Bucureşti la facultate) să termine seminţele şi colica. Pe la 3:30 a ajuns acasă, un pic ameţit fredonând ultima compilaţie. Se bagă-n pat împlinit, gândindu-se la ce a făcut în ziua aceea. Fu o zi normală, calmă de vară. Printre cele mai frumoase. O petrecuse aşa cum îi place lui cel mai mult. La bloc.

De dimineaţă mâncase nişte zacuscă de la mă-sa mare. Se deranjase un pic la stomac, da’ a dat băşinilie la caterincă-n autobuz să deranjeze babele. Mergea cu frăţiorii lui la alt frăţior să vadă ce a mai furat Geo din Spania că venise cu marfă nouă. Când s-a întors a încercat să agaţe o puştoaică versată în staţie, da’ surprinzător fetelor nu le place să le fie puse mâinile peste tot şi să fie făcute bunăciuni. Lumea şi-a luat arfe, nu mai e ca atunci când era el adolescent, când cu o cola la „Pacha club” învărteai 5 pizidiţe pe-un braţ. Vremuri. Mai suspină un pic şi simţea cum pleopele i se îngreunară. Pe la 16 era acasă. Făcuse cintste cu-o şaorma Crsysti de la scara C. S-a dus acasă, s-a duşat, s-a gelat, s-a şpreiat şi a primit un telefon de la Gică de la 3 care l-a întrebat ce mai face holerca aia de la ta-su şi i-a spus că are un program nou de micşorat dimensiunea melodiilor ca să încapă cât mai multe în memoria internă a telefonului. Şi-a luat perechea aia nouă de blugi de la Geo şi a început să caute o sticlă de jb, că ştia el că are una-n casă, goală de vro doi ani. Manelistul nostru a zâmbit satisfăcut şi a adormit visând lăutari şi prinţese.

De fapt, visele maneliştilor sunt mult mai captivante decât vieţile lor.

Ei nu au idurile „jmekeritu69” sau „fut_bine_sa_moara_mama”, ei nu scriu cu „tz, sh, $” , ei nu folosesc expresii de genu’ „ m-am dat de jurat; nu fi pufy; pupa-ţi-aş ochişorii” , ei nu au valoare şi talent, ei nu umblă-n trening adidas, ei nu dau mass-uri pe mess, ei nu folosesc „ ;) ” pe mess ca să fie ironici, ei nu se tund în V, ei l-au citit pe Nietzsche şi l-au ascultat pe Vivaldi. Ei sunt noua generaţie ce o să salveze lumea de păcatul kitsch-ului.

Hai, vă pupix, vă iubix şi vă respect!

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Viaţa e frumos. Mai ales pe facebook.

2011-01-19T20:04:00.010+02:00

Gândirea esenţială a utilizatorilor de facebook pentru a obţine popularitate.

Popularitatea pe facebook a fost rîvnită de adolescenţii internauţi încă din cele mai vechi timpuri. Unii dntre ei au atins-o, alţii încă se străduiesc s-o obţină.

Aceştia se ghidează după un tipar bine sabilit în alegerea persoanelor ce urmează să le fie prieteni pe facebook.

NUMĂRUL DE LIKE-URI

între 0 si 4 likeuri – jet, ’te’n plm!
între 5 şi 9 likeuri - add că-i cu mine în clasă. Să vadă că-s mai poular ca el.
între 10 şi 19 de likeuri – add, că-o să-mi dea like-uri.
între 20 şi 39 de like-uri - add şi like la două poze să mă bag în seamă să-mi dea like înapoi, mna.
între 40 şi 79 de likeuri - add, like şi „ai nişte poze superbe”
între 80 şi 99 de likeuri – add, like, comentarii, add pe mess.
peste 100 de likeuri – adăugat la fraţi-surori-cumnaţi-unchi

După sortarea atentă a viitorului cerc de prieteni şi eliminarea impurităţilor, urmează alegerea unor poze care să îi ajute în a cîştiga simpatia celorlalţi utilizatori de facebook avizi de popularitate care să parcurgă întocmai paşii mai sus menţionaţi.

POZELE

poză în chiloţi – 120 likeuri
poză în baie – 80 likeuri
poză cu scris pe poză şi status inteligent – 100 de likeuri
poză lascivă cu ţigare – 150 de likeuri
poză în vamă – 50 likeuri
poză pe tillate – 70 likeuri
poză cu o pisicuţă – 40 de likeuri
poză cu canonu/nikonu – 90 likeuri

Felicitări. Oficial îţi place Parov Stelar!

Gândirea esenţială a masculilor utilizatori de facebook pentru a obţine pizde.

Şmecheria pe hi5 e gata cam de vreo juma’ de an, deci au apărut pe facebook tot felu’ de specimene masculine care încearca să agaţe neîntrerupt. Ce-i drept pe facebook e mai lejereanu.

În fond, toţi cei care încearcă să agaţe pe net, inclusiv eu, sunt cocalari.

Tipuri de cocalari feisbuchişti:

Cocalaru’ de hi5: „vrei sa n cun mai bn???” ; „ frum. treci si p la mne cu com” „pup frumoas-o. dami si mie id tau!!”; „t pupik”.
Cocalaru’ de facebook: „megalike la asta. vrei sa n cun ma bn??”; „ like!!! dami si mie niste likeuri.”.
Cocalaru’ de peste 30 de ani: „ mama ce tias face!!” ; „ te pup acolo jos =)))))))))))” ; „ treb sa dai sutienu jos:( „.
Cocalarii hispanici sau asiatici care se taghează pe ţâţele româncelor sau comentează siropos în limba lor sau într-o engleză deplorabilă.
Cocalaru’ plictisit: dă like la vreo doua poze, aşteaptă să primească like înapoi. Găseşte motiv să dea mesaj. Ciupeşte da’ tot nu fute.
Cocalaru’ cu poze cu maşina şi cu servici: singuru cocalar care are şanse să fută, orice replici ar folosi.
Cocalaru’ cu muşchi: nu ştie a scrie, nu fute.
Cocalaru’ hipsterizat: „urata mai esti!” ; „cu fatza asta te prezinţi tu pe facebook??”.

La pus mâna pe buci în club, nu la ciupit pe facebook!

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Moş Niculai fericit, nefericiţilor!

2010-12-05T16:49:00.006+02:00

de Ţibu

Eu n-am ştiut niciodată ce-i aia suferinţă. Am auzit mulţi oameni vorbind despre ea, am ascultat Pink Floyd, am citit cărţi, poezii, am văzut fotografii, picturi, filme, piese de teatru, oameni care emanau suferinţă pură. Ştiu să o recunosc, da’ nu ştiu să o simt sau mai bine spus nu vreau să o primesc şi tind să cred că nici ea nu vrea să-şi petreacă timpul cu mine. Am văzut chiar şi câini mai întristaţi decât mine. I-am admirat întotdeauna pe toţi cei care au suferit măcar o dată.

Îl admir pe-al meu bunic care a murit într-o cumplită suferinţă. Nu una fizică. Nu. Durerea fizică e deşertăciune. Ci o durere înfiptă-adânc în al său cuget. Nimic nu e mai dureros decât să-ţi doreşti să mori, să scapi de neputinţă şi să nu poţi. Să te uiţi în jurul tău, să-i vezi pe toţi înlăcrimaţi, plângându-ţi de milă ţie, capul familiei, şi tu să stai netrebnic în pat vărsând fierbinţi lacrimi.Groaznic. Îmi respect bunicul pentru că a putut rezista unei asemenea suferinţe. M-am bucurat pentru el când a murit.

Veţi zice: „ Dar ce l-a apucat şi pe acesta? De ce se plânge când el poate fi cel mai fericit dintre cei ce-au fost p-acest pământ?Auzi tu, să nu simţi tristeţea!! O fi ţicnit? ”

Şi pe bună dreptate. Poate sunt ţicnit. Acum, chiar mi se pare absurd că nu am simţit nicio dată acest sentiment ce-l au femeile trecute de 40 de ani şi 90 de kilograme. Cred şi eu să te simţi că ultimu’ cîcat cînd arăţi în halu’ ăla! Bag pula-n ele de scroafe.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

La mulţi ani, Bangladeş!

2010-12-01T14:19:00.010+02:00

Astăzi mi-a dat add o grasă pe facebook. Nu o să mai dau accept la grase pe facebook.

Mna, credeam că e doar grasă. Mie mi-ar fi ruşine cu o fană ca asta.

Dacă nu aveţi ce face puteţi să o spamaţi.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Milioane de nimeni

2010-11-30T23:23:00.002+02:00

de Ţibu

„Trăieşte clipa” nu înseamnă să tragi 0,5 de magic în fiecare seară. Nu e nici despre sex, nici despre alcool. E despre tine, iar dacă tragi magic în fiecare seară eşti nimeni. La momentul actual sunt sute de mii de nimeni pe străzi. Hai să îi omorâm pe toţi.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Dragi coprofagi,

2010-11-26T23:21:00.024+02:00

Muie. Deţin acest blog din primăvara anului 2009. De atunci, natura blogului a fost una de tip jurnal. Un jurnal pamfletar. În care am biciut, în aceşti ani, aspectele negative ale societăţii şi am satirizat trăsăturile de caracter ale anumitor personaje, aş putea spune ca să mă cac pe mine. Mi-am exprimat liber socotinţa, pe blogul meu personal, cu privire la ce a vrut pula mea. Am făcut-o conform legilor. După cum scrie în Constituţia României, ţară în care trăiţi şi voi, dragi băgători de seamă, şi-anume în articolul 30 al acesteia, libertatea de exprimare, alineatul nr.1: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”, alineatul nr. 2: „ cenzura de orice fel este interzisă”, dar mai cu seamă alineatul 4 care spune: ”nicio publicaţie nu poate fi suprimată”. Ştiu că sunteţi şi semi analfabeţi aşa că o definiţie din dicţionarul limbii române a cuvântului „suprimat” ar fi: „Care a încetat să mai fie, să mai existe; înlăturat, eliminat, şters, anulat”.

În cazul în care aceste argumente nu v-au fost suficiente, voi aduce un alt argument împotriva acuzaţiilor voastre idioate. La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat şi proclamat Declaraţia universală a drepturilor omului. Conform articoloului 19 , care spune: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii si idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.” nu am comis nicio faptă care să repezinte un pericol social, aşa că acuzaţiile voastre sunt nule. Scatofagii pulii!

Ţin să menţionez că eu nu sunt un formator de opinii. Nu sunt o autoritate publică, deci nu pot influenţa nici măcar opinia unei pizdulici de doişpe ani, tot ce am spus pe blogul meu, care, repet, este personal, au fost pur şi simplu părerile mele.

Fără respect,

Ţibu Alexandru

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Florin Peşte vs. Borgore

2010-11-22T23:54:00.006+02:00

de Ţibu

Nu ştiu ce ziceţi voi, da’ mie nu-mi displac aşa de mult manelele. Serios. Mai naşpa’s HIM. „Cois, ejti nebun? Sunt versuri de căcat!” aţi zice voi. „Muie!” v-aş zice eu. „Ce pula mea zici tu acolo, mă? Au şi greşeli gramaticale! Mai dăi în morţii lor de analfabeţi” ar zice ăia de zic că au mai cetit. „ Arta de a exprima sentimente şi idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. Asta e muzica. Exprim sentimente şi dacă-ţi băşesc în faţa. Boule!” aş contraargumenta la rândul meu.

„Muzica e 10% tehnică şi 90% atitudine.” Singuru’ motiv pentru care nu ascult manele este că nu-mi place atitudinea interpreţilor, da’ e mai mișto maneaua ca dubstepu’.

Dacă aş fi avut voce aş fi cântat manele, da’ nu m-aş fi ascultat.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Da, daa! Să ţi se-ntâmple lucruri bune de ziua taa!

2010-11-16T23:57:00.008+02:00

de Pistru

Alex e mai bătrânel.

O zi normală pentru el, o zi mare pentru omenire.

Ţibu Alexandru

Zugrăvire:

Masc

ul, consumă 517,40 ml de cola pe zi, e un şaten înalt, de vreo

7,309 palme, un atlet şi-un bucătar desăvârşit, are cel mai creţ păr

şi-un zămbet ştrengăresc. Nu fumează decăt când poartă tricoul

cu Duminică.

Tendinţe: Vrea să dea la teatru sau/şi jurnalism, s-o revadă pe

Braşoveanca Dădă (dacă eşti acolo spune ceva), incearcă să nu

pară perfect (complicat_de_perfect), avansat în lirisme libere şi

pamfletarii la adresa frustratelor, doreşte voie bună profesorilor,

sănătate prietenilor, sinuciderea lui chirilă (tragic, înjunghiat de

8 ori în spate şi aruncat de pe vreun pod). Din astea.

Probă: Noncomformist din fragedă pruncie, deţine acest blog

superb, ravisant, mirobolant, fantasmagoric (gigea) şi se lansează

în proză scurtă. Devine scenarist de film. Se mută în Belgia.Nu moare.

Fericiţii câştigători prin tragere la sorţi care au ocazia sa-ţi înainteze

urări direct de pe blog sunt următorii:

1.Irina: Ai zis ca inca mai ai balonul "cismigian" ...sigur nu o sa se sparga niciodata. la multi ani

2.byAnk: " happy b day M.A ! [bianca] " stie el ce inseamna

3.Ioana .: LA MULTI ANI TIBUUUUUUUU! Fluffy head,te-am vazut azi,be happy,peacefull si de ziua ta sa fie betie maxima! ciu$$ dolarei

4._•:*MiCuL•TrAcEuR*:•_ Caly: Multa sanatate si la multi ani si sa ai mai multi fani decat dusmani

5.Roxana mircea: roka iti ureazaaa la multi ani si absolut tot ce ti doresti!(+salutul nostru-virtual)

6.klr_mobcrew: sa'ti creasca mare nevastuica/ecosistemu/rastamanu/ratonul/chewie/chestia aia din cap ! si tu !

7.Mr. Eu: de ziua ta, noi, prietenii tai(si denis )suntem alaturi de tine si asteptam sa dai de baut. La Muuulti Aaaani!

8.stanciu_valer: sa traiesti ba! lma!

9.Mihai Mihai: sanatate si virtute sa ai bani sa ai ce fff... bea

10.shev: alexe,darar bafta-n ziua ta!ave

11.andreea negroiu: Pai, La Multi Ani. Ce-as putea sa-ti urez? Mereu capeti ce vrei si mereu te distrezi si mereu ai zambetul pe buze. Si nu stiu cum Alex, iti jur, mereu mai ai bani de inca o bere. Deci La multi ani si sa fii mereu fericit. Te iubesc si sunt mereu pe aici

12.Andreea ~: Iti doresc sa dansezi cat te tin picioarele, sa tipi pana te dor plamanii, sa zambesti pana iti amortesc obrajii, sa iubesti cat mai mult, sa te distrezi cat mai des si, mai ales, sa profiti de acesti ani la maxim! La multi ani, cioccoccinoooooo! >:D<:*

13.Ruxi : La multi ani Tibu Alexandru Florentin,prieten cu Pistru,nascut pe 17.11.1993.Sa nu mai cresti,esti prea inalt!

14.aztudam: Laaaaaaaa Multiiiiiiiiii Aniiiiiiiiii cretule!

15.• razvu| .: La multi ani pentru cel mai cret caine din viata mea si la propriu si la figurat!esti de treaba ba!atat,ca ce-i mult strica!

16.Georgian Matei: LMA!Sa ai la fel de mooltzi bani k sh par:D:*

17.ioana dinu: hei..la multi ani, superbule cal de curse cu buclele netezate. Te iubesc Alexutzule!

17 urari. atat,ca ce-i mult strica!

Cei care-au uitat, să lase comment BELOW!

Au rupt statuia libertăţii.

2010-11-15T22:15:00.018+02:00

de Pistru

Ce înseamnă pentru noi libertatea?

Meditează puţin.

La ce te gândeşti când spui libertate? Sună melodios, simfonic.

Te gândeşti la o şleahtă de oameni înflăcăraţi care zbiară asta în sincron?

Te cuprind sentimente patriotice, unificatoare?

Sistemul ne obligă să fim realişti. Aşa că voi începe cu un răspuns realist.

Definiţie: Libertatea este un avantaj indispensabil.

De fapt, în prezent, este o abilitate şi a devenit o abilitate datorită

democraţiei. De ce? Deoarece individul mediocru, adolescentul obişnuit de

pretutindeni s-a născut într-o societate liberă, plină de posibilităţi,

dar numai în teorie. Ideea de liber arbitru în societate s-a realizat

odată cu entuziasmul oamenilor de a avea drept la revoltă.

Părea cât se poate de simplu şi distractiv:

Gheorghe e cioban şi işi vede de oile lui. Dar se plictiseşte singur mereu pe-un

câmp pustiu.Gheorghe ascultă Inna, Bănică Andreea şi Animal X. Într-o duminică

însorită, Gheorghe vine la oraş să verifice piaţa muzicii şi vede un cd cu tudor

chirilă. Lui Gheorghe nu-i place. Se supără, îşi sună nevasta, finii, copii,

cumnaţii, nepoţii, verişorii, merg la primărie, dau cu subsemnatul, strigă in

faţa sediului Poliţiei de proximitate, Palatului Parlamentului şi-al CNA-ului

“chirilă prelevează organele copiilor în vamă într-o ambulanţă neagră” de vreo

2-3 ori şi cântăreţul (sau cel-care-vomită-cuvinte-pe-o-linie-melodică-afonă)

e ars pe rug.

Din păcate, noi numai pentru asta recunoaştem libertatea. În opinia mea,

democraţia este acoperirea genială a oamenilor cu influenţă, anteprenori

economici sau doar a şpilărilor cu bani.

Noi am fost prototipul democraţiei şi în prezent am devenit un stereotip,

stereotip care este caracterizat prin absenteism în lupta eternă pentru

drepturi, noi fiind doar nişte cotidieni plictisiţi, îndatorniciţi. Aceştia sunt

majoritari, cei lipsiţi de iniţiative, decizii şi fără spirit inovator. Sunt cei care

aşteaptă minuni pentru că în sufletul lor ei ştiu sigur că au un destin măreţ,

genul de persoane care cred că Mircea Badea poate salva România. La fel

de bine poate regiza Diaconescu pornografie animată cu personaje Walt

Disney inter-rasiale.

Restul, care se abat de la “regulă” sunt oamenii care cunosc adevărul, nişte

resemnaţi care recunosc solitudinea de neclintit a sistemului.

Libertatea e o melodie\Ca o simfonie\Ce se plimba-n infinit\

Şi ne cheamă s-o iubim\Ca pe Fiul cel iubit .

Libertatea ne descoperă talentul care stă ascuns în noi, ne trimite către taine, ne ajută

să fim buni, să cunoaştem adevărul, să dorim să ştim, să-nţelegem când iubim,

să transcriem viitorul şi să evoluăm sublim.

Libertatea, însă, trebuie controlată chiar de noi înşine ca să nu

părăsim calea de mijloc. Libertatea e motivaţia evoluţiei şi ne dă posibilitatea să alegem

drumul bun. Omul liber este omul spiritual care înţelege calea divină, o acceptă şi e

dornic de ea.

Libertatea te înalţă când ştii ce să faci cu ea.

Pavel Rădulescu

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

You Have To See This. It`s Fatal.

2010-11-12T05:24:00.016+02:00

d`Amândoi

What really happened to Michael Jackson the day he died? And how to find The Woman Of Your Dreams?

The answers lie somewhere in this post. Read carefully and pay attention especially to the numbers and capital letters. Enjoy:

Today, the 12^th of November 2010, We’ve decided to share with you some random reactions to the video above from rather Completely Random people. Of 4,318,930 who watched this at the moment, we`ll post 26.

Remember. Read carefully.

# 9 - Jesus: “Oh, snap! Bob Marley!! Nooooooooooooooooo!”

# 21 - Justin Bieber: “…and I was like...oooh, bbbaabb...fuck! Bob Marley! MY BALLS ARE SMALL!”

# 96 - John Lennon: “Ha-ha, how do you like it Jesus? Bob Marley is better than you too!”

# 183 - Rihanna: “Just gonna stand there and...omfg! Bob Marley's commin'!“

# 1 - Random pervert: “…and I like it when you are putting your hands down there and...hey, what’s that? Bob Marley? Oh, yeah! Take that bitch! The power of reggae AND my dick in your mouth! Bawahaw!”

# 23439 - Jimmy McMillan: “The rent is too damn high, but not as high as Bob Marley!"

# 94218 - Prostitute: “50 dollars, 20 minutes, but if you've got a Bob Marley cd and some weed you will get me all for nothin' , baby!"

# 11 - Michael Jackson: “Billie Jean is not my lover because Bob Marley is doin’ her!”

# 453425 - Osama Ben Laden: “Tonight, Al Qaeda, we`ll detonate a bomb at the Pentagon. Again. Prepare for the….wtf!? Oh, noooo! What’s that on the sky? Is it the japanesse air force? Is it the American faggot superhero?” “No! It’s the buffalo soldier! It will hit you with reggae!”

# 301 - Bill Gates’ wife: “Oooh, Billy! Now I get it why you called it Micro-SOFT. It goes so fuckin’ well with Bob Marley! ”

# 24444 - Eric Cartman: “Yeah, and as I was sayin’, I’ve got big balls and….oh, no! NO! Do you hear it guys? DO YOU? Is the only person that has more balls and is cooler than me and Hitler: Bob fuckin’ Marley!”

# 2895 - Bugs Bunny: “OMFG, Bob Marley is taking with him all the cute little bastards that used to adore us in the 90’s!“

# 4000032 - Your dad: “Hey, wait! There ain`t no booze in`here.”

# 395725 - Ron: “Hey, Harry! Have you heard the new name that can not be spoken of? Bob Marley! Bloody hell, I just said it.”

# 342893 - Napoleon: “Jamaica is a nation of shopkeepers, but a true man hates no one. Monsieur Bob Marley, merde! Gonna solve you’re soldier issue.”

# 60 - Oprah: “I believe that every single event in life happens at it`s time. Off the record, this kid reminded me i havn`t got laid in 2 years. I`m horny.”

# 498573 - The Coca-Cola Company: “We made our soda black because Bob Marley was black!”

# 971 - Robert Pattinson: “So, babe, do you want to see my vampire tooth that I won at puffs?”

# 7403 - Elton John: “No hard feelings, Bob.”

# 5453 - Forrest Gump: “My momma always said "Life is like a box of chocholates, you never know what you gonna get." I'd say Bob's gonna get his ass kicked. RUN, BOBBY, RUN!”

# 20357 - Santa: "Meh.. kids these days, you give`em a Marley cd and look what happens. Perhaps drugs would help, bhahaha ha ho ho ho. Santa`s commin` this year with pot and candy! Ho ho ho!"

# 32647 - Lady Gaga: "I want your looooove, love, love, love… Beat that at EMA Bobby! Robertooooooo!"

# 1119 - Adrian Mutu: “Great song signore Marley, graziosa! Visit Italy. It`s worth it. You should try doping and kicking a busboy in the face… Things we do for fame!”

# 495409 - Clint Eastwood: “Ten million dollar baby.”

# 2000975 - Eminem: "I get offended when people say, "So, being a white rapper...and growing up white...after being born white..." SO YOU AIN`T SHIT… lucky nigga.”

# 2 - Robert De Niro: “What am I gonna do with this kid? Morons, look at the size of that trunk. You can put three bodies in there. Fuckin' demented fuckin' fruitcakes!”

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Young Men's Christian Association

2010-11-03T00:52:00.008+02:00

de Ţibu

Este îngrijorător că:

E a treia ediţie;
S-au făcut documentare pe tema arhanghelilor;
Cineva a stat să facă o ierarhie a celor care au propovăduit cuvântul domnului;
Există un site al îngerilor;
Am stat să văd ce este îngrijorător.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!

Follow us on facebook

2010-11-01T23:15:00.005+02:00

De luna asta, în fiecare lună, cât o să mai plătesc netu', o să fie postări regulate în zilele următoare. 3, 8, 12, 17, 21, 26, 30. Numere aleatorii.

Aşa că dacă vreţi să păreţi inteligenţi, non-conformişti sau stupizi, daţi linku mai departe şi urmăriţi-ne pe facebook.

facebook: