Totu-i bine cînd se termină rău

Ion era urît, prost, sărac, imbecil, misogin, un consumator respectat de pornografie şi recunoscut pentru faptul că apăsa pe tot felu’ de viruşi pe facebook. Cele mai plătite slujbe ale lui erau resturile de la pîine pe care le şterpelea zicînd maică-sii că s-a scumpit pîinea. Ion a mîncat bătaie de la ta-su’ cînd acesta a schimbat caloriferul vechi cu găuri între bare şi a găsit în spate juma’ de kil’ de spermă întărită pe perete. Ion a fost trist. Ion avea un vis. Visa să combine toate tipele bune! Dar nu reuşea. Nu putea să-şi explice cauza. Să fie oare faptul că mama lui făcea doar supă de praz? Să fie oare faptul că ciorapii lui aveau mai multe găuri decît caşcavalu’ elveţian? Să fie oare destinul? Karma? Oare într-o viaţă anterioară a fost Charlie Sheen sau Lemmy Kilmister?

Erau mustăcioasele, punkistele grase, anorexicele cu blugi de la obor, ţigăncile cu fuste! Toate, toate ar fi fost dispuse să se fută cu el într-un final, însa el aspira, la fel ca Guess Who, tot mai sus.

Le dădea add pe facebook, le dădea mesaje peste mesaje, le ciupea(pe facebook, evident), făcea rost de număru’ lor, le suna cu număr ascuns, mergea la baluri mascate low budget(aici a fost cel mai aproape de a sări coarda), le trimetea scrisori şi le şpreia atît de tare încît spera să le drogheze de la miros şi acestea să cadă toate în braţele lui. Totul a fost în zadar. Nicio fată nu-l băgă în seamă. Nici măcar din milă.

Era disperat şi nefericit. Se întreba de ce toţi băieţii aflaţi în situaţia lui vroiau să dea gaură doar la tipe versate, şmecherite şi vestite care investesc într-o rochie de 20 de milioane pentru a putea fi întreţinute pînă le apare primu’ rid proeminent sau prima ţîţă mai lăsată şi să trăiască de pe urma acelei rochii toată viaţa.

Ion, după lungi seri în care a adormit cu mîna ştergîndu-şi lacrimile coaielor, s-a decis! Ideea a venit în timp ce să căca la birtu’ comunal. Tot ce trebuia să facă pentru a reuşi să treacă Gibraltaru’ măcar o dată era să o jefuiască pe femeia care vinde bilete de autobuz.

Ion avea vreo 27 de ani pe atunci. A stat luni de zile să facă planul perfect. Luni în care abia a dormit şi abia s-a spălat. Planul era gata de a fi pus în aplicare. Ion s-a rugat şi s-a culcat pentru a fi odihnit ziua următoarea. Ziua cea mare!

Ziua cea mare a venit, însă Ion nu a fost acolo. A fost găsit mort în garsoniera lăsată moştenire de părinţii lui. A suferit de o moarte ironică, hipsterească. A murit din cauza sifilisului şi a gonoreei pe care le-a contactat atunci cînd ideea genială de a jefui o tonetă de bilete l-a trăsnit. Planul, neputinţa, viaţa lui Ion au fost găsite în jurnalul agramat pe care acesta îl ţinea cu regularitate.

Se pare că toate geniile poporului nostru au murit trăsniţi de sifilis.

Morala: Dacă nu eşti evreu, nu ai un estetician propriu şi taică-tu nu e Pruteanu, n-ai şanse să-i descarci pistolu’ lu’ Gina.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!