Bătut la ţară

Pentru că viaţa mea e mult mai interesantă decît a voastră m-am decis să vă mai povestesc o întîmplare din a mea vieţucă.

Se făcea că aveam vreo 8-9 anişori. Eram într-al doilea. Eram la bunici, la poale de munte în judeţul Suceava. Eram şi cu ai mei părinţi.

Ştiu sigur că era duminică că fusesem la nuş ce meci de fotbal pe prund acolo. Se strînsese tot satu’. Mîndre cu cămeşile puţind a holercă şi transpiraţie, ţărani cu sapa într-o mînă şi funia de la vacă în cealaltă, moşi la garduri discutînd politică şi semi-analfabeţi, da’ măcar erau de treabă. Asta era atmosfera, dragilor.

Maţu’(căci aşa era poreclit un vecin de al bunicilor mei) stătea pe băncuţă alături de Olga(căci aşa o chema pe nevastă-sa) şi priveau pierduţi spre terenul de fotbal încercînd să înţeleagă ce se ptrece. Era la amiaz’ iar eu trebuia să mă îndrept spre casă să mănînc. Am trecut pe lîngă băncuţa celor doi şi am dat un „ Săr’mîna” sfios. Maţu’ nu avea dinţi deloc şi îmi era foarte greu să înţeleg ce spune. Mă oprise să mă întrebe cînd am venit şi cît stau. Încercam să îi spun că nu înţeleg ce zice, dar acesta nici nu auzea prea bine. Plec dezamăgit că nu am putut să îi răspund şi intru pe poarta bunicilor.

Mama stătea pe prispă şi curăţa morcovi şi cartofi. Bunica şi tata fugăreau găinile prin toată curtea încercînd să prindă una pentru o ciorbică. Au prins-o şi a fost înmînată bunicului să i se taie gîtul(noi prindeam găinile, el le tăia capetele). Mi-am dat seama că am ajuns prea devreme aşa că m-am dus la mama şi am întrebat-o dacă pot să mă duc să-mi iau o îngheţată, dar răspunsul a fost negativ. Simţeam cum lumea mi se năruie, planetele nu mai erau aliniate, toate mările din lume au secat. Vroiam îngheţată. Nu era de şagă cu mine. Eram ca o furtună.

După lungi încercări, văzănd că nu obţin ceea ce doresc, i-am spus mamei că eu plec înapoi pe prund, lucru care a enervat-o teribil. Mă îndreptam spre poartă iar aceasta ţipa revoltată după mine.

Tata observa cele ce se petreceau însă nu părea foarte ambalat pînă cînd i-a atras atenţia un gest nechibzuit de-al meu. Am luat o piatră şi am azvîrlit-o cu teamă sprea maică-mea. Moment în care, tata s-a ridiat de pe scăunelul pe care stătea şi mi-a trîntit un „ ’Tu-ţi dumnezeii mă-tii de copil. Dai în mă-ta, ă? crucea...”

Nu eram obişnuit să-l aud pe tata înjurînd. Îl vedeam cum se aproprie furtunos spre mine cu găina jumate jupuită spre mine. Am fugit afară din curte.

„Treci imediat în curte, bezmeticule!” mi-a spus tata printre dinţi. Da’ eu luam totul ca pe o joacă. Ca şi cum nu ar fi fost mare lucru. Tata încercînd să pară calm se aproprie spre mine, eu îndepartîndu-mă zîmbind inconştient. I-a lăsat găina mamei şi a vrut să se înfingă-n claia mea, dar eu am făcut o schemă de ninja magician; m-am rostogolit pe lîngă el şi am luat-o la fugă spre rîu. Tata după mine. Fug, mă împiedic, mă rostogolesc, cad, gîfîi, trec prin apă, noroi în picioarele goale. Pînă la urmă mă prinde. Dar a fost o cursă grea, cu multe obstacole. A avut un adversar bun. Ar fi şi un sport pe cinste „alergatu’ copiilor 3 km garduri”. Dar lupta nu era nici pe jumătate gata.

„La ce mă pui pe mine să alerg atîta, drace? Treci acasă, treci acasă... ’tu-ţi guriţa mă-tii!”

M-a luat de guler şi m-a ţinut în şuturi pînă în curte. Lacrimi fierbinţi mi se scurgeau pe obraji. Presimţeam că o să iasă rău. Maţu’ încercă să priceapă ce se petrece.

M-a împins tata în curte, a rupt o vărguţă lungă şi subţire dintr-un arbore şi m-a curentat într-un hal de şi cîinilor li s-ar fi făcut milă.

„ Dai în mă-ta? Fugi ca bezmeticu’? Las’ că-ţi arăt io, ’tu-ţi guriţa mă-tii!”

După cîteva minute bune de zvărcoliri, urlete şi gemete a intervenit bunica şi i-a spus să mă lase că mă omora. Şi m-a lăsat. M-a tras de acolo şi m-a trimis în cameră să-mi fac tema de vacanţă. Cu sîngele ţîşnind din picoare şi mucii pe bărbie m-am dus cu capul plecat bolborosind , da’ fără să am ură pe el. Numa’ că nu aveam deloc chef să-mi fac temele.

Ziua următoare am mers la pescuit. Maţu’ era pe băncuţă şi privea trist în zare. Peste vreo 2 ani a murit.

„Un părinte nu-şi justifică palmele cînd copilu-i sălbatic”

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!