Viaţa din faţa blocului

Nu. Nu e vorba de smardoială sau ceva bug mafia. E vorba de superficialitatea ţăranului de oraş care nu a absolvit liceul şi are un salariu un pic peste medie. Nu îl condamn că nu l-a absolvit, pentru că e posibil ca nici eu să nu-l termin, da’ mă seacă să văd oamenii făcând acelaşi lucru zi de zi, vară de vară, an de an. O viaţă întreagă pierdută în faţa blocului, în faţa televizorului şi cu spatele rezemat de centrală cu seminţele bulgăreşti în mâna stângă trecându-le din 5 în 5 minute pe la nasu’ tuturor ca să spargă toată lumea şi cu zarurile în mîna dreaptă şi sticla de Neumarkt între picioare.

Adică viaţa lor se rezumă doar la: serviciu, scară, caterincă, labă şi scandal. Şi cola.

Oamenii ăştia au în general între 40 şi 65 de ani, iar generaţia care îi va urma este formată din cei care au 17 18 ani şi stau la douăşuna la bară pînă la 11 seara şi pe urmă caterincă la centrală sau în părculeţ şi primesc refuzuri peste refuzuri din partea fetelor şi din cauza neputinţei lor şi din cauza herpesului fetelor, acestea ajung în ochii lor: curve. Nu că nu ar fi curve cele care obişnuiesc a frecventa un astfel de mediu(n-am mai zis ceva misogin de mult timp). Mai sunt şi ăia de stau numa’n Stanleybet şi Public Bet, da’ ăştia intră la categoria „drogaţi”.

Sunt trist că astfel de oameni cred că ei chiar contează în universu’ ăsta, că atunci cînd treci pe lîngă ei şi te urmăresc pînă nu te mai pot vedea cu privirea lor aburită de alcool, tu-ţi vei spune „ mamă ce aş vrea să stau şi eu cu ei să mă uit la ceilalţi oameni şi să mă cred important”, cînd tu , de fapt, de abia aştepţi să treci o dată de ei ca să nu-ţi observe şi găurelele din şosete sau pata de pe tricou.

Unora le e frică de moarte şi cuvinte lungi. Mie mi-e frică de monotonie. Fiecare cu nebunelile lui. Eu şi Salam.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!