Napoleon. Corijent pe vară

„Rutină e atunci când rămâi corijent doi ani consecutiv la aceeaşi materie, din aceleaşi cauze”, ar zice Napoleon care a trecut prin asta. M-a sunat de dimineaţă şi mi-a povestit ce şi cum a păţit. Am fost profund întristat de nenorocul ce se abătu asupra bietului meu prieten.

Ca să vă fie mai uşor o să încerc să reproduc întocmai povestea ce mi-a împărtăşit-o Napoleon, pentru că a nara la persoana întâi este mai lejereanu’.

Între timp o să ascult nişe ZZ Top. Da, ăia cu barbă mare.

Mi-a strâns mâna îndoielnic, s-a aşezat pe o băncuţă şi a început să-mi povestească cu o nemărginită furie si tristeţe în glas:

„A suge pula pe banii statului sau a nu suge pula pe banii statului? Aceasta era de fapt întrebarea la care se gândea Shakespeare, dragul meu prieten creţ. Tu ştii ce e aia rutină? Rutină e atunci când rămâi corijent doi ani consecutiv la aceeaşi materie, din aceleaşi cauze sau când cumperi pâine de la acelaşi magazin. De fapt, atunci cred că e paranoia.

Megalomania e manifestată cel mai des în rândul profesorilor şi al politicienilor. Aceştia vânează grandomania asta la fel cum un congolez înfometat deportat în închisorile din Mogadishu vânează copii rahitici abandonaţi.. Manifestă un fel de orgasm, o plăcere interioară profundă de fiecare dată când lasă un corijent, un repetent sau scade nota la purtare unui elev şugubăţ.

Ştii ce cred, amice, că, de fapt, instituţia asta nu a fost niciodată despre instruire, despre educarea tinerei generaţii sau despre promovarea si descoperirea unor noi valori. Nu, nici gând! A fost şi este pur şi simplu pentru satisfacerea acestei nevoi de grandomanie, dezvoltată din unele frustări ale adolescenţei provocate tot de asemenea persoane. Pot să pariez că Aristotel făcea mişto constant de nepotă-su, Alexandru Macedon, de aici dorinţa acestuia de a cuceri în stânga şi-n dreapta.

Satisfacţia din ochii profesorului înaintea punerii ultimului doi este mult mai mare decât satisfacţia pe care au avut-o americanii când au văzut cum se prăjeau în suc atomic japonezii sau ceva de genu’ oricum. Sunt scârbit şi foarte, foarte trist.”

A închis ochii şi a suspinat adânc. S-a uitat la mine şi a reluat povestea.

„Şi nu sunt trist pentru că mi-am futut toată vară. Neah. Şi nici pe acest sistem sau căcaturi de genu cum te îndrumă ăştia la teve. Mă piş pe toată această ipocrizie pseudo revoluţionară. Singurul vinovat sunt eu. Da, exact cum e în filmele americane clişeice: la sfârşit te redescoperi, vezi ce ai făcut rău şi încerci să te schimbi. Şi te alegi şi cu fata. Exact aşa.

Mă gândeam dacă toate acestea pe care le primesc direct peste bot ca un rever fin al lui Federer, răutaţile astea, provin dintr-o ură interioară mascată de un comportament inocent.Da, ştiu că sună a teorie biblică şi e naşpa zilele astea să te dai cu biblia, da’ ascultă-mă. Să îţi explic teoria mea, prietene: atunci când urăşti pe cineva cu adevărat şi îi doreşti o moarte cumplită sau măcar să îl vezi suferind, fără să îî faci ceva practic, e suficient doar să gândeşti, e foarte posibil ca toată treaba asta să se întoarcă împotriva ta sau să se întâmple. Da, e ca aia cu „nu îi dori răul aproapelui tău” sau ceva.

Ca să înţelegi. E asta cu „nu îi dori răul aproapelui tău” , da’ numa’ că îi combinată cu „întoarce şi obrazu’ ălălantu’ dacă cineva îţi fute-o palmă”. Şi nu e că le-a zis iisus. E că chiar aşa e. Totul trebuie să aibă un revers. Nu poţi scăpa nepedepsit. De câte ori ai făcut rău cuiva şi ai scăpat nepedepsit? Nu neapărat de aceeaşi persoană. Exact, niciodată.”

Deja începea să abereze. A făcut o pauză, a băut dintr-o berică pe care o avea în ghiozdănel şi a reluat:

„dacă nu eşti mormom sau adventist şi nu te ghidezi după: „ suferinţa se plăteşte cu suferinţă” atunci clar e ceva în neregulă cu tine. Dacă cineva te face să suferi pe o perioadă nedeterminată, beneficiind, la momentul acela de diverse atuuri(vârstă, funcţie,etc) primul instinct este de a-i produce şi lui, cândvă, o suferinţă la fel de mare. Este tot pe principiul motivului filmului american cu Jean-Claude Van Dame .L-a futut cineva când era mic şi slăbuţ!? Ei bine, o să facă sală şi o să-l fută şi el. Şi se alege şi cu fata. Simplu.

De astă mă tem eu. De asta sunt trist. Nu vreau să-mi dezvolt prea mult acest instinct. Nu ştiu dacă mă înţelegi. Ce vreau să spun e că nu vreau să ajung să doresc răul oamenilor din cauza unui infatuat care m-a lăsat corijent. În rest, plm.”

A mai luat scârbit o gură de bere si mi-a spus că cam atât a avut de spus. Am schimbat subiectul. Am vorbit despre dorinţa oamenilor de a îi schimba după bunul lor plac pe cei din jur.

Da, ştiu că nu am mai postat nimic. O sa revin în forţă lunile astea.

Share this post/blog with a friend! You'll look smart!